
sursă imagine: digi24.ro
sursă imagine: digi24.ro
Discriminarea nu va putea fi niciodată considerată, acceptată ca un element pozitiv în societate, atâta timp cât ea se naște din prejudecăți gratuite, sau izvorăște din ignoranță. Corectitudinea politică a ajuns la nivelul unei discriminări, așa numita „discriminare pozitivă”, prin care individul trebuie pălmuit ideologic pentru că albastrului îi spune albastru, iar răului – rău. Am ajuns în situația în care cutumele vremurilor nu mai sunt suficiente, în poziția în care trebuie să legiferăm ce este corect și ce este incorect în materie de exprimare liberă.
După atentatele de vineri noapte din Paris – Franța, islamul (radical) intră din nou în atenția presei și în preocupările oamenilor gâtuiți de atâtea orori ce se petrec ceas după ceas în toată lumea. Deja nu ne mai surprinde, nu ne mai miră, cinismul atentatorilor, dorința lor de a muri, disponibilitatea lor imediată de a renunța la lumea asta, păcătoasă, în speranța uneia mai bune după moarte.
În podcast-ul de-aici, Cristi a menționat importanța valorii intrinsece a vieții, o însemnătate ontologică, care nu se pierde indiferent de conjunctură, indiferent de timpul în care trăiești, ori de suferința (chiar și numai psihologică) de care ești marcat ca individ, viața având valoare indiferent de cum este trăită și în orice context socio-cultural.
Sistemele religioase, mai ales cele avraamice, respectiv creștinismul și islamul, ambele având ca geneză iudaismul (la rându-i o religie avraamică), au respect pentru viață doar în contextul existenței viitoare, a vieții ce va să vie, ca răsplată pentru cei aleși ori neprihăniți.