ADRENOCHROM – PRO ȘI CONTRA

 

Să ne imaginăm cum putem întoarce timpul cu cinci, zece sau chiar cincizeci de ani. Asta ar însemna inversarea procesului de îmbătrânire, revitalizarea mușchilor, organelor, a întregului orga­nism, consumarea sângelui, mai ales a sângelui de copil, canibalismul pe care unele grupuri îl preferă și îl cred foarte eficace, întinerirea fiind principalul motiv pentru care bandiții și mafioții ce conduc lumea consumă în mod curent drogul numit adrenochrom, preparat pe bază de sânge de copil ”muncit”, cum se exprima rabinul răspopit și creștinat Nuhăm-Neofit, autorul celebrei Înfruntări a Jidovilor, publicată în februarie și arsă în martie, același an (1803), la Iași.

Mulți se întreabă cum se face că unii dintre iluminații ahrimano-luciferieni depășesc suta de ani. Consumul de sânge de copil pare să explice misterul întineririi sau frânării îmbătrânirii celor în cauză, dar și al altor mistere, nu în ultimul rând al sacrificării sistematice a primilor născuți, apoi al răscumpărării lor cu douăzeci de arginți, după cum aflăm din Facerea biblică.

Dincolo de Biblie, din care iudeo-creștinii nu citesc aproape nimic, faptul consumării sângelui de copil este o certitudine absolută, ba chiar una științifică, chimia farmaceutică cunoaște formulele mai multor tulpini de adrenochrom. Iluminații, interlopii, bandiții, mafioții din fruntea lumii actuale beau nu simplul sânge al copilului, ci sângele saturat de adrenalină al acestuia. Adrenalina e principalul hormon al glandelor suprarenale, ce conduc dezvoltarea copil în lungul primului an de viață.

Pe Insula lui Epstein și în orgiile de oriunde, copiii mai mici sau mai mari au fost chinuiți, torturați și terorizați nu numai prin sodomie ci și prin ritualuri și tehnici satanice, dintre care unele sunt descrise de rabinul pocăit și răspopit Nuhăm-Neofit, în Înfruntarea Jidovilor. Înainte de a fi sacrificat (cum spune Biblia) sau ucis, cum spun criminologii, copilul e chinuit cu știință și metodă biblică, spunându-i-se anumite cuvinte, în unele cazuri fiind pur și simplu bătut în cuie, cu mâinile în cruce, pe altarul satanic ori masa de tortură, alteori fiind adus în această poziție în clipa când își dă suflarea de pe urmă. Prin chinuirea cât mai îndelungată a copilului, cât mai conformă ritualurilor satanice, se obține drogul ideal contra bătrâneței, produs mult mai eficace decât simplul sânge de copil netorturat, nemuncit, zice Nuhăm-Neofit.

Măduva osoasă a copilului este și ea utilizată, alături de principalele organe (inimă, creier, rinichi, ficat, splină, testicole, etc.), inclusiv pielea și unghiile folosite pentru fabricarea unor foarte căutate produse cosmetice.

Fostul agent CIA, Robert David Steele (asasinat în 2021) de la care aflăm aceste lucruri, vorbește despre fapte și lucruri concrete, petrecute într-un context sau altul. Fără să inventeze nimic, numeroși exegeți și comentatori au făcut legătura cu Biblia, Înfruntarea Jidovilor, a lui Nuhăm-Neofit și alte surse, uciderea rituală a copiilor și chiar a adulților fiind o discretă și nedezmințită permanență a istoriei popoarelor iudeo-creștine.

Faptele sunt fapte. În fiecare an, milioane de copii dispar fără urmă: între 500 000 mii și un milion dispar anual în Statele Unite, alte sute de mii dispar în Europa. Pe copiii dispăruți din multe zone ale Africii, Asiei, Americii Centrale, Oceaniei și Australiei nu-i numără nimeni! Foarte puțini dintre acești copii sunt regăsiți, toții sau aproape devenind materie primă pentru industria pedofilă și traficul de organe, între care plasma sanguină face trecerea către adrenochrom, acesta fiind compus din adrenalină și sânge.

Primele studii despre adrenochrom datează din anii cincizeci, ai secolului trecut. Unii cred că acest drog rezultă dintr-un ritual satanic, alții vorbesc de un compus pentru cei atinși de schizofrenie sau paranoia, ce ar produce halucinații. Alții, pur și simplu cred că e vorba de ceva fictiv, ca în filmul Las Vegas-Parano, etc. Orice ar spune unii sau alții, adreno­chromul și practicile din jurul lui datează de mii de ani.

Pe de altă parte, cei ce cunosc, mai mult sau mai puțin subiectul, cei ce vorbesc de adrenochrom sunt automat etichetați de conspiraționiști. De cine? De către cei ce practică ritualurile respective, de avocații lor conștienți sau inconștienți, de benefi­ciarii drogurilor, unguentelor și preparatelor cosmetice pe bază de țesuturi omenești în general, de copii sau fetuși omenești în special.

La rigoare, istoria omului este un șir nesfârșit de conspirații.  John Locke (1632-1704), autorul mai multor lucrări de filosofie politică, a lansat un adevărat aforism în trei cuvinte latinești: homo homini lupus, adică omul este lup pentru om! Deși criticare de Leibniz, David Hume, Condillac și alți gânditori, formula homo homini lupus este pe buzele tuturor liberalilor culți, care știu că niciun pact social nu poate anula drepturile naturale ale indivizilor, ce ”conspiră” unii contra altora cu naturalețea pisicilor ce ”conspiră” și ele contra șoaricilor…

Orice spun ori cred unii sau alții, adrenochromul rămâne probabil cea mai misterioasă substanță folosită de un anumit gen de drogați, despre care medicina, toxicologia, poliția, justiția nu prea îndrăznesc să vorbească. Fără să știm totul despre aceste practici, se admite că sacrificii idolatre și ritualuri pe bază de sânge omenesc s-au practicat în cadrul religiilor vechilor egipteni, asiro-babilonienii, iudei, azteci, mayași, chinezii și alții, ceea ce îndreptățește punctul de vedere după care, într-un moment sau altul al existenței lor, unele popoare au cunoscut, practicat sau condamnat ritualuri pe bază de sânge omenesc.

Adrenochromul este produs de organismul omenesc, prin oxidarea  adrenalinei. Rămâne de văzut dacă interesul pentru industria și comerțul cu adrenalină, organe și preparate pe bază de sânge și alte produse metabolice omenești îndreptățesc răpirea, torturarea și sacrificiul ritual al copiilor, în special, al oamenilor în general. Satanice, demențiale, aceste ritualuri se practică azi de o bună parte a vârfurilor mafioto-interlope din fruntea unor state, a finanțelor, industriei farmaceutice, politrucii din mass-media sau falsele universități, mediile hollywoodiene, interlopi mondialiști, americani sau neamericani. Circulă zvonuri sinistre despre răpirea, torturarea, uciderea copiilor și recoltarea adrenochromului, în jurul căruia s-a constituit o afacere de miliarde peste miliarde de dolari.

Răpirea, torturarea, asasinarea copiilor, vânzarea adrenochromului, a altor sub-produse asemenea, nu spune mare lucru despre tehnica preparării, recoltării și conservării substanțelor finale ale acestei industrii, sfântă după unii, criminală după alții, chiar satanică. Odată ajunsă pe mâinile călăilor-preoți-sataniști, victima e torturată cât mai sălbatic și mai mult cu putință, glandele suprarenale ale acesteia producând maximul de adrenalină, de care sunt capabile. La un moment dat, adrenochromul este cules cu siringa, al cărei ac pătrunde între vertebrele din regiunea cervicală și/sau lombară. Nu se cunoaște precis dacă există și în ce constă diferența dintre adrenochromul cules într-o regiune sau alta a coloanei vertebrale, eventual ce gen de beneficiari sau afecțiuni ar putea fi tratate cu adrenochromul recoltat într-o zonă sau alta a coloanei vertebrale.

Foarte selectă, considerată o elită, clientela nu pare și exigentă, consumând adrenochromul ca aspirina, piramidonul sau orice drog-medicament, pentru îmbunătățirea memoriei și perfor­manțelor intelectuale, efecte euforice, halucinogene, snobism, etc. Alții, pur și simplu sunt convinși că prin consumarea sângelui unei victime tinere și în plină putere, își însușesc forța vitală a acesteia. Există o licoare a nemuririi? Așa cred interlopii ce conduc lumea, Hollywoodul, finanțele mondiale, pungășia farmaceutică mondială, etc., al căror scop ultim depășește acumularea puterii și bogăției, în sensul dobândirii nemuririi, a tinereții trecute sau măcar prelungirea substanțială a vieții.

Studii recente susțin că sângele tânăr, sângele de copil este veritabilul izvor al tinereții. În cadrul unor experiențe de laborator, sângele puilor de șobolani a frânat și inversat procesul îmbătrânirii șobolanilor vârstnici. De ce nu și la oameni?, se întreabă savanții demenți din zilele noastre. Cu s-au fără argumente convingătoare, aceștia pretind că au găsit calea evitării bătrâneței, a inversării evoluției vieții, fără să pretindă, cel puțin deocamdată, că inversarea procesului de îmbătrânire înseamnă reîntinerirea până la reîntoarcerea celor în cauză în pântecele mamelor ce i-au născut. Aparent serioase, unele studii pretind că reînti­nerirea șobolanilor e sigură, cu condiția de a li se transfuza sânge de pui de șobolani, fără să ni se spună dacă la șobolani sau alte mamifere există mai multe grupe sangvine, ca în cazul oamenilor. Grație acestor transfuzii, mușchii șobolanilor s-ar regenera și întinerii, vitalitatea, forța și chiar memoria lor ar sporii simțitor.

Înțelegem ce se întâmplă cu mulți dintre copiii dispăruți sau înfiați, de ce unii dintre cei ce nu vor sau nu pot avea copii țin cu tot dinadisul să adopte copiii altora! Oricum, continuarea cercetărilor pe om nu se poate face cu sângele șobolanilor. Ni se aruncă în ochi baliverne ca vindecarea bolilor Alzheimer sau Parkinson, a cancerului, covidului, etc.

Misterele vieții s-ar rezolva prin simpla transfuzare a bătrânilor cu sânge și proteine de copiii, cât mai tineri cu putință. Cucoane zâmbitoare, pe ecranele televiziunii sau în pretinse cabinete medicale repetă miliardarilor boșorojiți că pot fi întineriți cu zece, douăzeci, chiar cincizeci de ani, prin simpla inversare a îmbătrânirii.

Pretinse studii repetă, celor ce vor să audă asta, că reîntinerirea este o simplă problemă de decizie financiară. Oricât ar fi de costisitoare, o transfuzie de sânge tânăr, foarte concentrat în adrenalină provenită de la bebeluși, garantează întinerirea tuturor celor ce pot plăti și care, astfel, ar intra în nu se știe ce comu­nitate de douăsprezece triburi armaghe­doniene, ce vor moșteni lumea, pământul, universul, văzutele, nevăzutele.

Fotografiile ce ni se prezintă arată o incontestabilă întinerire cu zece sau poate douăzeci de ani (vezi minutul 9,30, fotografia lui Hillary Clinton înainte și după cura de adrenochrom).

Adevărata problemă de cunoaștere constă în faptul că problema sau chestiunea adrenocromului nu datează de azi sau de ieri, nici de câteva secole ci cel puțin de câteva milenii.

Scepticii consideră că adevărul sperie lumea. Alții pretind că cele ce se spun despre pedofili și adrenochrom sunt povești inventate de oameni bolnavi, că nimeni nu practică traficul de sânge omenesc, organe omenești și altele asemenea, că nimeni nu utilizează trupurile fetușilor măcelăriți în burțile mamelor lor, pentru prepararea de produse cosmetice.

Alții vorbesc de particularitatea creierului de a funcționa pe paliere, din care cauză mafioții guvernanții ne servesc elucubrații în doze mici, oamenii având nevoie de câtva timp pentru a se obișnui cu și a digera blestemățiile cu care sunt bombardați. Mulți dintre noi cred cele auzite la tembelizor sau din gura anumitor persoane. Fiecare e liber să creadă ce dorește. Nu mai puțin însă, fiecare e dator să verifice tot ce știe sau crede că știe.

În 2010, o primă cremă de față a făcut oarecare vâlvă. La prima vedere, era vorba de un produs cosmetic banal, preparat însă din cadavre de fetuși uciși în burțile mamelor. Principalele celule și compozanți ai cremei erau obținuți din ”materia primă” rezultată în urma avorturilor.

În urma unor intervenții chirurgicale pe fetuși, în burțile mamelor respective, s-a observat că, la nașterea survenită după o lună sau mai mult, de la intervenția chirurgicală, noii născuți nu prezen­tau nicio urmă aparentă, nicio cicatrice! S-a concluzionat că țesuturile fetușilor omenești au virtuți regenerative, ce pot fi folosite, într-un fel sau altul, de industria cosmetică.

S-a aflat că industria cosmetică utilizează placenta omenească, considerată deșeu chirurgical și recuperată în maternități, ca produs antirid, utilizat pentru diverse poțiuni și ”creme de întinerire”. Celulele de placentă și fetuși sunt diferite de cele embrionare, care provin de la adulți în plină putere și depind de reglementări etice, spre deosebire de placentă și cadavrele fetușilor uciși în pântecele mamelor.

Capitalismul dominat de oligarhia cosmopolită nu se încurcă în ițele și reglementările morale, utilizând fără probleme nu numai placenta și cadavrele copiilor avortați ci chiar pielea și diversele organe ale prizonierilor executați. Cu cât prizonierul executat e tânăr, el prezintă un mai mare interes pentru industria cosmetică, sângele copiilor fiind considerat ca având virtuți reparatoare din punct de vedere cosmetic.

Ziarul britanic The Guardian a încurajat vânzarea produselor biotehnologiei chinezești pe bază de colagen provenit de la prizonierii executați, fetușii avortați, placentă sau copii morți la naștere.

Colagenul este o proteină fibroasă ce se găsește din belșug în piele și țesuturile conjunctive. Tendoanele și oasele erau prelevate pe cei executați, exportate în Hong Kong și de acolo în Anglia. În acest fel, anumite societăți de cosmetică comercializau colagenul morții în întreaga Europă.

Abia către 2013, după ce înfloritorul comerț durase mai bine de șapte ani, Comisia europeană, deși fusese avertizată de la început, a legiferat, în sfârșit, cu privire la colagenul provenit din executarea prizonierilor, placentă, fetuși avortați și copii morți la naștere. În acest fel, după ce s-a cunoscut puterea regeneratoare a colagenului, s-a mers mai departe, comerțul de fetuși, embrioni omenești, placentă, colagen, oase și organe (provenite de la prizonierii executați) a depășit faza cosmetică intrând în alimentație.

Societățile Pepsico, Sinomix, Coca-Cola și altele utilizează celule de fetuși omenești, placentă, oase măcinate, intestine fermentate, diverse delicatețuri canibale. Molecula Phar a fetusului HEK-293 (Humain embrionic kaine) este un excelent fixator de gust pentru noile sortimente de Coca-Cola și alte băuturi ale mafioților alimentari americani.

Auzind acestea, unii vor voma, ceea ce nu-i va împiedica să înțeleagă afacerile medicalo-cosmetico-alimentaro-satanice, pe bază de celule de fetuși omenești, piele și organe de prizonieri executați, etc. De aproximativ zece ani, spitale din diverse regiuni ucrainiene exportă produse cosmetice pe bază de țesuturi omenești, inclusiv către saloanele de frumusețe din Sankt Petersburg, Moscova și alte orașe din Rusia. Spitalele din Ucraina plătesc 150 de Euro mamelor ce se lasă avortate, fără control sanitar de depistare a unor boli ca sida, sifilis, etc. Ulterior, spitalele ce recoltează fetuși omenești, placenta și sângele mamei amestecat cu cel al copilului ucis, vând toate acestea clinicilor și saloanelor specializate în terapie fetală. La rândul lor, aceste clinici și saloane și-au format o clientelă interlopă gata să plătească zece, chiar douăzeci de mii de Euro pentru o cură sau tratament de întinerire și înfrumusețare.

În iulie 2012, într-o zonă din regiunea munților Urali, un pescar a descoperit 248 de cadavre de fetuși rezultați din avorturi, ambalați în pungi de plastic și depozitați într-o pubelă. Faptul a stârnit vâlvă, dar nu a nu a fost comentat, nici contestat oficial. Produsele cosmetice pe bază de sânge și celule de fetuși omenești există, adrenochromul e brevetat, pus la dispoziția celor capabili să îl cumpere, care în acest fel sunt invitați să fure cât mai mult, pentru a cumpăra cât mai mult din acest elixir de tinerețe, pentru familii și apropiații lor. Lucrurile acestea sunt dovedite, răsdovedite

. Comerțul sexual, prosti­tuția, pedofilia, pedocidia, mai mult sau mai puțin banalizate, aproape dezincriminate, comportă aspectul demențial al cumpărării nemuririi sau al unei efemere întineriri, prin tortura metodică și uciderea controlată a copiilor supuși unor chinuri groaznice, de către oameni aparent normali, deși, din punct de vedere legal, vânzarea adrenochromului este interzisă.

Din punct de vedere practic, ea nu este o problemă decât pentru cei fără bani sau insuficient inițiați – inițierea trecând, de la caz la caz, prin apartenența la anumite grupuri, frecven­tarea, recomandarea acestora. Groaza, oroarea, cri­mele, blestemățiile nu cunosc granițe culturale, politice, lingvistice sau religioase, cazurile cunos­cute având un punct comun: utilizarea crimei și mizeriei omenești de către un anumit gen de inter­lopi, demenți, după unii, bogați și abili, după alții, ce plătesc sume incredibile, cu speranța prelun­girii vieții, a dobândirii nemuririi.

Este vorba de oligarhi, interlopi, mafioți cinici, bogați, profitori sau oricum vrem să-i numim, care știu ce vor și plătesc ce vor. Pentru ce plătesc aceștia? Pentru ca femeilor vârstnice să le dispară ridurile sau kilogramele în plus, pentru ca boșorogii desfrânați să aibă la îndemână ceva mai sigur și mai puțin riscant decât Viagra, pentru ca părul căzut să crească din nou ori să își recapete culoarea și vigoarea de origine, etc. Fiecare trebuie să înțeleagă și să răspundă, pentru el însuși, la întrebarea dacă acești oameni sunt într-adevăr elita omenirii actuale sau, dimpotrivă, bandiții și criminalii cei mai groaznici care au existat vreodată pe pământ.

 

Parazitismul canibal depășește imaginația multora, care nu-și pot închipui că astfel de lucruri există cu adevărat. Totuși, la nivelul omenirii, opt milioane de copii sau adolescenți de ambele sexe dispar în fiecare an, unii dintre aceștia fiind regăsiți, din când în când. Așa s-au aflat o mulțime de lucruri, de exemplu existența tunelurilor subterane din zona graniței de sud a Statelor Unite, cele petrecute pe insula lui Epstein, etc. Fără îndoială, într-o măsură mai mică sau mai mare, poliția mafiotă și magistratura banditească din România sunt la curent cu acest gen de practici, împotriva cărora nu vor sau nu pot face nimic. Cei ce plătesc cu proprii lor copii, cei ce suferă de pe urma acestor practici sunt clasele de jos ale popoarelor, mai ales din țările sărace, deci vulnerabile.