Puține cărți tratează chestiunea bolii de bătrânețe a multisecularului Imperiu Austriac. Austria Jidovească a lui Trocase este una dintre acestea. Corespondent vienez, al marilor ziare din Paris, Trocase a trăit la Viena ultimele decenii ale agoniei Imperiului habsburgic, apreciind viața, valsul, farmecul unui oraș de care nu se putea despărți. Bun observator, fin analist, Trocase a înțeles perfect starea economică și socială a Imperiului Austro-Ungar ce-și întindea puterea și influența dincolo de Predeal, București, Sofia, Atena, Istanbul, Bagdad…
Fastul vieții vieneze masca boala imperiului, agitația socialistă cu numele dar jidovească în substanța și finalitatea ei. A trebuit ca Imperiul austriac să piară, apoi cel german, pentru ca Adolf Hitler să înțeleagă că adevăratul socialism este național. Fără să fie mondialist, în sensul actual, Imperiul habsburgic încerca imposibila conviețuire a pangermanismului cu influența cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor, ucrainienilor, ungurilor, aceștia de pe urmă străduindu-se să pară austrieci. Dorința e una, putința e alta. Trocase a pus diagnosticul decadenței: jidovirea imperiuluilui din interior, boală ce însemna cucerirea imperiului de către iudeo-khazarii. Atunci, ca și acum, aceștia nu puteau fi asimilați de niciunul dintre popoarele lumii.
Două milioane de unguri, două de țigani, două de afro-asiatici și ce-o mai veni peste România actuală anunță un sfârșit asemănător celui austriac. Aceleași cauze produc efecte asemănătoare, chiar identice. Lectura Austriei jidovești poate inspira doritorii revigorării României actuale, ori a altui stat/popor european. Franța și Germania și dispută titlul de Mare Bolnav al Europei. Uniunea Europeană se afirmă ca Marele Bolnav al întregii lumi. State și popoare mai mici, ungurii, românii, sârbii, bulgarii, slovacii, grecii, polonezii și-ar înțelege mai bine nenorocirea ce le paște, dacă ar arunca o privire peste agonia de acum un secol și jumătate a Imperiului Austro-Ungar.