Trădarea intelectualilor europeni a fost un subiect foarte dezbătut în lungul secolului XX. Între timp, lucrurile s-au clarificat. Europa, civilizația de tip european și creștin este pe moarte. Foștii sclavi afro-asiatici își cer dreptul la viață liberă, omenie, cultură, bunăstare. Absolvenții facultăților noastre sunt siliți să culeagă căpșunile spaniolilor, să spele blidele englezilor, fundul bătrânilor italieni, austrieci, etc. Prăbușirea civilizației actuale nu se datorează pălmașilor ci intelectualilor, profesori, medici, avocați, ingineri care și-au făcut o specialitate din a se minții pe ei înșiși ca și pe ceilalți, care nu se mai pot opri din mințit. Cititorii vor judeca singuri dacă și în ce măsură succesele primului ”deceniu glorios” al literaturi noastre de după 23 August 1944, apoi realismul socialist, care a urmat, au fost sau nu o contribuție la actuala prăbușire finală și apropiata dispariție din istorie a neamului românesc.